In toiul dezbaterilor și nemulțumirilor generale și a zgomotul politic prezent în toată mass-media privind anularea alegerilor prezidențiale, Guvernul României a aprobat la sfârșitul anului trecut Ordonanța de Urgență nr.134 din 21 noiembrie 2024 prin care, la inițiativa Ministerului Energiei, părți din imobilele-teren aparținând lacurilor de acumulare permanente, a căror execuție a fost finanțată din fonduri alocate de la bugetul de stat, trec în administrarea Ministerului Energiei în scopul concesionării.
Guvernul României face acest lucru, NU prin Lege așa cum prevede Constituția ci prin Ordonanță de Urgență, motivând „urgența“ prin contextul geopolitic actual, inclusiv tensiunile generate de războiul din Ucraina, care ar afecta stabilitatea și aprovizionarea cu energie la nivel regional și european și care amplifică nevoia de reducere a dependenței de resursele energetice importate din state terțe Uniunii Europene, în special din Federația Rusă. Motivează în același timp cu necesitatea consolidării securității energetice a României prin măsuri imediate, pretinzând că nereglementarea imediată a acestor măsuri ar putea duce la creșterea dependenței de importuri de energie, la creșterea vulnerabilității economiei românești și la periclitarea securității energetice naționale.
Această inițiativă a Ministerului Energiei din România, de a prelua terenurile lacurilor de acumulare finanțate de la buget și de a le concesiona investitorilor pentru realizarea de unități hidroenergetice de stocare prin pompaj, este una extrem de controversată și a stârnit numeroase critici din partea societății civile, a experților în energie și a unor părți din sectorul public. Iată câteva dintre motivele pentru care această decizie este considerată problematică și consecințele negative anticipate sunt:
1. Lipsa de transparență în procesul de luare a deciziei și de consultare a părților interesate, inclusiv a autorităților locale și a publicului. Considerăm că aceste proiecte ar trebui să fie dezbătute public având în vedere impactul lor semnificativ asupra mediului și a resurselor naturale. Aceasta poate duce la un sentiment de neîncredere în guvern și în modul în care sunt gestionate resursele naturale ale țării. De asemenea, poate provoca tensiuni între autoritățile centrale și cele locale, dar și între diferitele grupuri de interes.
2. Impactul asupra mediului și biodiversității. Proiectele de stocare prin pompaj implică construirea unor infrastructuri mari care pot afecta ecologia lacurilor de acumulare și a zonelor înconjurătoare. Aceste unități ar putea duce la modificarea ecosistemului, la distrugerea habitatelor naturale pentru faună și floră și la alterarea calității apei. Impactul ecologic ar putea include scăderea biodiversității, afectarea calității apei pentru consumul uman și scăderea capacității lacurilor de acumulare de a îndeplini alte funcțiuni esențiale cum ar fi alimentarea cu apă potabilă sau irigațiile pentru agricultură.
3. Ministerul Energiei intenționează să concesioneze terenurile publice (care sunt finanțate din bani publici) către investitori privați, în loc să le păstreze sub controlul statului sau să le administreze direct pentru a asigura beneficiile publice. Acest lucru ar putea duce la privatizarea unor resurse naturale esențiale și la profiturile private, în timp ce riscurile și costurile sociale ar putea fi externalizate. Există riscul ca acești investitori să prioritizeze profitul în detrimentul interesului public și al sustenabilității pe termen lung. De asemenea, acest proces ar putea crea un precedent pentru privatizarea altor resurse naturale de importanță strategică. Partidul ADER face precizarea că în conformitate cu Constituția României resursele țării, inclusiv lacurile de acumulare care fac parte din Sistemul Energetic Național nu sunt și nu pot fi de vânzare, așa cum de fapt a declarat recent și domnul Sebastian Burduja ministrul Energiei. Românii au totuși o experiență tristă în privința vânzării unor importante mari capacități de producție din industrie, ale căror clauze contractuale nu au fost respectate, capacitățile respective ajungând la fier vechi. Ele reprezentau o concurență putenică pentru marile companii străine. Prin acele contracte frauduloase o întreagă industrie a României a fost pusă la pământ. Cum spun românii “drumul spre iad este pavat cu intenții bune”
4. Experții susțin că investițiile în unități hidroenergetice de stocare prin pompaj nu sunt întotdeauna cele mai eficiente din punct de vedere economic, mai ales în contextul în care există alte surse de energie regenerabilă care ar putea fi mai rentabile și mai puțin costisitoare. De asemenea, costurile mari ale construcției și întreținerii acestor unități ar putea pune o presiune suplimentară asupra bugetului național. Realizarea unor proiecte ineficiente din punct de vedere economic poate conduce la cheltuieli publice mari și la creșterea datoriei publice, fără a aduce beneficii proporționale pentru populație sau pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului energetic.5. Există riscul unor conflicte de interese între autoritățile de reglementare, Ministerul Energiei și investitorii privați. Dacă nu există reglementări clare și mecanisme de control eficace, ar putea apărea cazuri de corupție sau de favorizare a unor investitori în detrimentul altora, fără a asigura transparență. Aceste conflicte de interese ar putea afecta credibilitatea și eficiența întregului sector energetic și ar putea duce la un sistem mai puțin transparent și mai vulnerabil la abuzuri.6. Deși hidroenergia de stocare prin pompaj este considerată o tehnologie importantă pentru echilibrarea rețelei energetice, unii experți se întreabă dacă este o soluție suficient de robustă și de sustenabilă pentru asigurarea securității energetice a țării. In plus, există îngrijorări că aceste proiecte ar putea reduce flexibilitatea necesară în fața unor crize energetice.
Dacă investițiile în stocarea prin pompaj nu sunt implementate corespunzător sau sunt gestionate ineficient, ar putea pune în pericol stabilitatea și securitatea energetică a României pe termen lung.
In concluzie, Partidul ADER arată că: Decizia Guvernului PSD-PNL-UDMR de a concesiona terenurile lacurilor de acumulare pentru unități hidroenergetice de stocare prin pompaj este privită cu scepticism și îngrijorare din partea românilor din cauza impactului asupra mediului, lipsei de transparență, posibilelor acte de corupție și efectelor negative asupra economiei și securității energetice. Partidul ADER consideră că acest act normativ ridică întrebări despre echilibrul între interesele private și cele publice, dar și despre viabilitatea pe termen lung a unor astfel de proiecte.
Partidul ADER cere Ministerului Energiei să amâne aplicarea Ordonanței nr. 134 din 21 noiembrie 2024, emisă de Guvernul PSD-PNL-UDMR, de preluare și concesionarea către privați a terenurilor aparținând marilor amenajări hidrotehnice din România. Acestea au construite de-a lungul timpului, cu sacrificii enorme de frații, părinții și bunicii noștri.
Partidul ADER cere Guvernul PSD-PNL-UDMR, urmând exemplul de transparență a multor țări occidentale, ca această măsură să facă obiectul unui referendum național prin care românii să-și poată exprima opinia prin da sau nu. Întrebarea la Referendumul Național trebuie să fie următoarea:
“Sunteți de acord ca lacurile de acumulare a marilor baraje, a terenurilor amenajărilor hidrotehnice din România, să fie concesionate către privați ?” Românii trebuie să decidă !